Prietenia la locul de muncă

Admin | Personals
30 Jan 2013

sefi si angajatiOmul este o ființă sociabilă. Este construit în așa mod încât să fie o ființă sociabilă. Freekșii care se cred singuri pe planetă și că ei sunt singurii și unicii pot să meargă să se atârne de o cracă groasă a unui copac. Cu ajutorul unei funii. Iar apoi să lase gravitația să facă restul. Nu avem nevoie de ei.

La locul de muncă lucrezi într-o echipă de obicei. E normal să interacționezi cu oamenii, să râzi, să glumești, să mergi la petrecerile firmei, pentru că în mod contrar ai fi considerat un outsider, un ciudat care nu-și are locul în societatea de azi. Fine by me. Evident că se crează mici grupușoare, bisericuțe să le spunem, în interiorul acelei echipe. Fiecare cu treburile lui, dar având evident un numitor comun. Băieții fiind băieți, mai macho așa, le place să petreacă, să machească la petreceri pe banii companiei până dimineața. Fetele, mai cu gossip-ul, mai cu ale lor. Evident. Fiecare grupușor are un numitor comun. Băutura, jocurile pe calculator, călătoriile, discotecile, mașinile, etc și etc. Este logic că se crează anumite legături de amiciție spre prietenie cu anumite persoane din interiorul acelui grup. Sau nu. Dar de dragul logicii să presupunem că da.

La un moment dat, din mijlocul acelei echipe se va găsi unul mai răsărit care să vrea mai mult de la locul de muncă. Ce înseamnă mai mult? Să treacă pe o poziție superioară. Evident în momentul respectiv se vor schimba toate datele problemei. Cine spune că nu e e un ipocrit. E logic ca după câțiva ani în care am sorbit împreună din blidul umilinței de către șefi și unul dintre noi ajunge la rândul lui un șef, celălalt să se uite la el cam câș așa. Sunt puțini cei care-ți vor spune “Bravo! Uite că ai reușit!” din suflet, fără nimic ascuns. Foarte puțini. Restul vor fi gen “Iote și la ăsta, s-a ajuns, se crede șef acuma!” și vor fi hateri. Sau niște hateri frustrați. Depinde de nivelul de hatereală.

No bun. Tu fiind un șef acuma peste amicul/prietenul tău din echipă vei dori evident să-ți faci treaba pentru care ai fost propus, ales și încoronat. Adică să conduci oamenii din respectiva echipă în așa fel încât să aduci rezultate bune din partea echipei șefilor tăi superiori. By all means necessary. Dacă asta include urlatul la un subordonat, amic de-al tău de altfel sau penalizarea lui la salariu sau mai știu eu ce măsuri consideri tu că trebuie luate, atunci fă-le. Asta pentru că respectivul subordonat, știind că nu mai departe de acum câtva timp vă jucați în nisip împreună și hopa, din neant, acum tu îi dai ordine, îți va râde în nas sau te va persifla, sau mai știu eu ce. Dacă toată treaba asta s-ar face în afara serviciului ar fi o treabă. Dar nu, el o face în timpul serviciului, timp în care cei care nu te știu și te respectă totuși zic “WTF?! Ăla e idiot? De ce-i răspunde așa șefului?“. În momentul respectiv ai de făcut o alegere. Vrei să câștigi un subordonat docil sau un prieten? Asta-i întrebarea. Hamlet nu avea săracul problemele astea. La el era relativ simplu.

Dacă vrei să ai un subordonat docil îl arzi pentru nesimțire în fața tuturor, ca să fie un exemplu pentru toți. Trebuie să te impui în acea echipă. Eventual după servici îl iei deoparte la o bere și încerci să-i arăți unde a greșit și să-i spui ce trebuie să facă pentru a fi totul ok, din toate punctele de vedere, atât profesional, cât și extraprofesional. Dacă omul e înțelegător va percuta și se va conforma. Berea de după serviciu și vizitele în familie vor rămâne, dar la muncă o ținem strict profesional. E foarte greu să faci asta, dar nu imposibil. Oricum cazurile de reușită sunt relativ minime, dar de dragul discuției să le dăm o șansă.

Dacă vrei să ai un prieten îl tolerezi și în secunda 2 ți se va urca în cap. Atât el cât și restul echipei. Vor vedea că ești moale, vor miroși sânge și te vor ataca în grup ca lupii. Uite așa îți vei pierde credibilitatea în fața superiorilor și a echipei și tot ceea ce ai făcut ca să ajungi în postul respectiv va fi fost în van.

Am și un exemplu în acest sens. Am o prietenă care la un moment dat a lucrat la o firmă mare nordică din România. Întâmplarea face ca printre colegii de echipă să se afle și doi prieteni de-ai ei. Și de-ai mei de altfel. La un moment dat, că așa merge treaba, fata a ajuns director și băieții au ajuns subordonați. Unul dintre ei mai docil, a făcut tot ceea ce i s-a spus, iar celălalt mai rebel, bătând cu pumnul în masă în fața tuturor, mai ales că nu avea dreptate, și urlând că “Ce bă, ai uitat când ieșeam la pizza și era bine? Acuma vrei să mă freci?

Concluzia e că fata l-a dat afară pe mai multe motive, printre care și insubordonare. Iar celor care le mijea un zâmbet de genul “Iote că și asta poate fi înfrântă” le-a cam dispărut piuitoarea. Și uite așa a avut fata succes cu echipa ei și toată lumea a ascultat-o și nu i-a mai ieșit din cuvânt. N-are rost să mai zic că nici până în ziua de azi cei doi nu își vorbesc. Iar ea este un manager de succes de nivel european, la o firmă din Vestul Europei.

Point proven.

Tags: , , , ,

Leave a Reply

UA-36392182-1
Read more:
eroarehtml
Coduri de status HTTP pe înțelesul tuturor – part 2

V-am rămas dator cu o continuare științifică a articolului despre codurile de status HTTP custom made. Here it comes :D...

Close