Povești nemuritoare, taximetrist style

brainyfox | Personals
9 Dec 2012

Am ajuns la concluzia că merg destul de des cu taxiul, încât poveștile auzite merită să fie împărtășite și altora. Făcând un calcul grosso-modo, merg în medie cam de 10 ori pe lună cu taxiul. Din motive de grabă, comoditate, oboseală, confort. Am 2 companii la care fac comenzi în mod constant, pentru că mi-au demonstrat de-a lungul timpului că riscul de a avea parte de surprize este minim. Încerc să fiu Zen și să uit incidentele neplăcute de care am avut parte și pe care nu le doresc nimănui.

Oricât de proastă ar fi fost săptămâna sau ziua prin care am trecut, am nevoie de un serviciu și încerc să afișez un comportament normal, lăsând la o parte frustrările.

În București taximetriștii sunt considerați o nație aparte, sunt practic niște mercenari în trafic, sunt atâtea exemple de accidente provocate de nepăsarea și miserupismul lor încât prezumția de nevinovăție și de bun simț nu își are locul. E o lume aparte, așa cum este și lumea aurolacilor și a prostituatelor, recent dezvăluită la “România, te iubesc”.

Revenind la povești, mă frapează de fiecare dată când un taximetrist deschide gura, fie el tânăr, oldies but goldies, de sex feminin, de etnie romă ori din provincie. Poveștile lor sunt de fiecare dată diferite.

Una din poveștile care m-a marcat se întâmpla astă vară, când eram presat să ajung la o ședință și am recurs la a comanda un taxi. Erau 40+ grade, lumea circula nebunește, transpiram la fiecare mișcare, per total trebuia să ajung undeva urgent. Cobor la scara menționată la comandă în timp util, nu era nici o muscă afară, mă învârt, mă sucesc în jurul scării poate, poate apare și mașina galbenă. El era pe partea cealaltă a blocului, evident, îi fac semn, mai durează 4 minute să ajungă la mine, nu înțeleg cum poți să faci 20 de metri în 4 minute, dar las-o așa …

Ma urc, observ un domn la vreo 50+ ani, o mașină infectă, mirosind a de toate, fără AC, eu cerând în prealabil detaliul ăsta, îmi zic să continui că oricum pierdem vremea! Îi spun unde vreau să ajung, era un drum de cam 30 de min. El își pune mâinile în cap, mormăie că e aglomerație, eu îi certific încă o dată că TREBUIE  să ajung urgent la locație și hai să-i dăm bice.

Pornim într-o aventură de neuitat, cam peste 10 minute după ce i-am repetat traseul de încă 10 ori. El începe să înjure și să îmi povestească că are un fiu de vârsta mea cu anumite handicapuri care îi dă bătăi de cap, făcea tot felul de chestii dezgustătoare în apartament cât timp tatăl era la munca, înghit în sec, încerc să duc discuția spre politică, vreme, România de zi cu zi, NO WAY JOSE………

El continua cu frustrările, am aflat de pildă că mai are un alt fiu care, nefiind preferatul lui de mic, a ajuns să îl amenințe de câte ori ajunge pe la tata acasă cu cuțitul, îl bate constant în schimbul unor bani. Eu am zis ca e timpul să îmi deschid geamul, deja mirosurile și povestea mă sugrumau. El se simte lezat de faptul că eu iau decizia asta și continuă să îmi împuie capul cu alte întâmplări.

Mai aflu că omul, văduv fiind, fost patron de restaurant la Izvorul Rece, măcelar de profesie, are anumite dorințe, în spusele lui nu suporta singurătatea și fiul cu handicap, de aceea a apelat la anunțuri matrimoniale. Încerc să mă țin tare și mă uit la taxiuri pe împrejur, poate cobor și scap de poveste. El se ține tare, calcă pedala, taie calea mașinilor din trafic, mai mai să calce și pietoni, toate petrecându-se în timp ce îmi arunca aventurile de văduv pe masă.

Ce să vezi, există și cluburi cu oameni de genul ăsta, care mai gigolo decât altul, ba chiar femei peste 50 de ani care îi ațâța pe bieții amanți. Omul era foarte supărat pe faptul că aceste femei nu mai apreciază o masa la un birt / bodegă, un buchet de flori sau o plimbare pe malul Lacului Colentina și vor hard sex. Deja îmi imaginez ce urmează și încerc să schimb subiectul.

Nici gând de așa ceva, era atât de pornit pe vampele de 50+ ani încât începe să intre și mai în detaliu. Îmi înșiruie detalii de genul: cm, poziții, preludiu etc, toate cu foarte mult patos. Deja îmi venea să mă arunc din taxi.

Fabulos este că în toată povestea asta, după fiecare istorisire îmi cerea părerea, “Nu-i așa? Zi tu dacă nu am dreptate?Dacă erați în locul meu ce făceați? ”

Din 30 de minute estimate de mine am ajuns în 40 și la destinație, el încă mai avea de spus multe și voia să mai stau în taxi să îl aprob, am evadat din mașina depresiei de urgență și nu am mai ales nici un taxi de la firma aceea o bună bucată de vreme.

Ca și sfat, fiți cât mai expliciți când faceți o comandă de taxi sau alegeți un taxi de pe stradă, analizați omul de la volan când se poate și gândiți-vă că minutele salvate pot fi dublate prin chinul unei povesti scârboase.

Mai am în tolbă și povești frumoase și multe sfaturi utile, așa că vă cer răgaz până data viitoare. 🙂

Tags: , ,

2 Comments

Leave a Reply

UA-36392182-1
Read more:
taxa auto
Taxa auto 2013 – mit sau realitate?

Acum ceva timp ne-am hotărât că este timpul să divorțăm de cele două obiecte pe 4 roți care ne cară...

Close