Povești nemuritoare, taximetrist style – part 2

brainyfox | Personals
13 Jan 2013

isusMergând destul de des cu taxiurile prin București, am realizat că îmi place! E un feeling unic, the guilty pleasure cum ar zice Englezul Americanizat!

Din start ești călit, comandând sau luând de la colț de 5 ori pe săptămână, taxiurile îți  fac cu mâna! Ai niște criterii deja testate, dar nu uita oricând că există factorul surprinderii! Mock my words, ORINCÂNDDDDDDDDDDDDD!

Cum am mai spus într-un post anterior există experiențe urâte și experiențe înălțătoare! Totul depinde de geografie, factori meteo, personalitate, cât de proastă ți-e ziua ș.a.m.d.

Una din experiențele care m-a dat pe spate a început de la colțul străzii, eram mult prea grăbită să fac comanda, pam -pam, sarsanale, vreme nașpa afară, în 30 de min trebuia sa fiu undeva, am zis că mă duc la colțul magic unde sunt cel puțin 10 taxiuri și aleg eu unul! Așa și a fost, am cărat bagajele ca un hamal 15 min până la colțul magic, priveliștea era înălțătoare, doar 2 taxiuri la colț, unul de la Speed Taxi și un altul de  la D’Artex… WTF, din principiu nu mă urc în mașini ale unor firme suspecte.

Alegerea pare simplă, însă cum înaintam înspre scuar, văd încă 3 persoane care fac aceeași chestie, OMFG, încep să întețesc pașii, adrenalina își spune cuvântul, depășesc două din acele persoane și BOOM sunt prima!

CIOC-CIOC în geamul lateral spate, sunteți liber? Răspuns instant: Da, vă rog!

Boon ne-am tras taxi, am spus direcția vântului și pornim ca Făt-Frumos!

M-a lovit instant un miros de tămâie, nu m-a deranjat obișnuită probabil cu mânăstirile din Bucovina! Mai aud la casetofon frecvența Radio Trinitas! De aici începe comicăria..

Ma uit la șofer, eu fiind ZEN în acest context credincioso-monahaic, văd un individ de etnie rromă, peltic, curățel, ZEN și el de altfel, care spulberat fiind de aura mea mă întreabă dacă mă deranjează liturghia de dimineață și mirosul de tămâie.

Eu, senină, îi răspund că nu, sunt obișnuită de acasă și chiar mă liniștește…

Pentru el a fost un fel de masaj cu miere pe suflet, de abia aștepta un omuleț ca mine. Am purces în traseul nostru, la un moment dat, mă întreabă de Bucovina, ce știu eu de slujbe? Ce știu eu de călugărie? Ce știu eu despre păcate? Dacă am un duhovnic?

Am resimțit o resuscitare în creier, BOOM mi-am amintit de toată partea asta, i-am explicat cu un accent și cu niște detalii care l-au lăsat mască! Eu nefiind cea mai credincioasă persoană de pe planeta asta!

A urmat partea mea de întrebări, el le aștepta la fileu, curiozitatea m-a împins să-l întreb despre aplecarea ” fratelui” spre cele bisericești? Despre familie și cum îngurgitează ei aceste îndeletniciri? Despre copii? Despre ce îl face pe el per total să aibă acest ritual în mașină și să nu cadă în alte păcate?

Răspunsul a fost frapant, cum de altfel mă și așteptam. Era dintr-o familie modestă, avea 2 copii la seminarul teologic, băieți fiind, deja îi și vedea preoți… Femeia lui (așa s-a exprimat el) era foarte mulțumită de înclinațiile sale bisericești și uite așa au trecut peste năpastele vieții (băutură, bani aruncați pe jocuri de noroc, lucruri vândute la amanet and so on).

Iată că ajungem și la destinație și m-a întrebat “Te simți mai liberă? Te simți mai liniștită? Nu-i așa că atmosfera și slujba te-au făcut mai bună?”

Oricât de multe task-uri și probleme aveam în cap, nervi, draci, frustrări, trebuie să recunosc că eram cumva sufletește regenerată, eram calmă și pacifistă!

Ce am învățat până acum e că alegerea unui taxi e tricky, dar s-ar putea să ai parte și de una din experiențele de neuitat din viața ta!

Până data viitoare, Domnul fie cu voi!

Tags: , , , , ,

Leave a Reply

UA-36392182-1
Read more:
Cum ar fi trebuit să se termine ? – part 2 : The Terminator

Good evening Governor ! Pentru cei care i-au dus lipsa, că în The Expendables a supt maxim, cât de maxim...

Close