Passo Rombo/Timmelsjoch sau despre punctualitatea austriacă

Admin | Personals, Travel
29 Jan 2013

passo romboCu ceva timp în urmă am avut ocazia să vizitez, printre alte obiective turistice austriece și Tirolul. Pentru cei care nu știu, Tirolul este un stat federal situat în vestul Austriei. Referințele istorice despre Tirol cuprind Tirolul de Nord, Tirolul de Sud, Tirolul de Est și regiunea Trento. Actualul land Tirol cuprinde acum doar partea nord și de est. Tirolul de Sud și Trento, cedate Italiei sunt grupate în regiunea Trentino-Tirolul de Sud.

Regiunea muntoasă se află în vecinătatea landurilor Vorarlberg la vest și Salzburg, Carintia la est. Este împărțit în două părți de o fâșie cu o lățime de 10-20 km a landului Salzburg. Granițele nordice și sudice apărți vestice constituie granițele Austriei cu Bavaria, Germania (nord) și Bolzano-Bozen, Italia (sud).

No bun. Printre obiectivele turistice ce merită văzute se află și Timmelsjoch, sau Passo Rombo în italiană. Timmelsjoch, (cota 2509 m) este o trecere peste munte ce creează o legătură prin Alpii Ötztal de-a lungul frontierei dintre Austria și Italia. Timmelsjoch conectează Valea Ötztal din Tirol austriac cu Valea Passeier din provincia italiană Tirolul de Sud. Pasul este deseori denumit “pasajul secret” deoarece este puțin utilizat, comparativ cu mai puțin înaltele Brenner Pass și Reschen Pass. Le-am făcut și pe astelalte două în următoarele zile 🙂

Accesul în Timmelsjoch se face printr-un sistem de bariere situat la ambele capete ale pasului, atât în partea austriacă cât și în cea italiană. Când am plecat de pe teritoriul austriac și am ajuns la sistemul de bariere am văzut o pancartă mare cât China și poporul Chinez, pe care scria că accesul autoturismelor este permis prin pas doar între orele 8 și 20. Nu ne-am bătut capul foarte tare, cine stă să citească toate inscripțiile de pe garduri?

Am urcat cu mașina până la cota 2509, am rebegit de frig, am făcut o sumedenie de fotografii. Peisajul este demențial, ești pur și simplu deasupra tuturor. Dacă aș sta să dezvolt acuma nu-mi ajung câteva pagini, așa că vă voi scuti. Momentan. 🙂

După ce am mai căscat gura pe-acolo ne-am întors spre Austria. Am ajuns la ora 20.01 la barierele de jos, la timp să le vedem cum erau închise. În aceeași situație cu a noastră mai erau și alți turiști cu mașinile, pe care i-am văzut trași pe dreapta și pregătindu-se de nani.

Zic WTF?!? Mă duc la nenea ăla de la bariere, care se pregătea și el să tragă obloanele și îl rog să ridice barierele ca să putem pleca li noi, ca niște creștini liniștiți. Omul siderat, se uită la mine și-mi arată ceasul. Era aproape 20.03. Îmi zice că barierele sunt automate și la ora 20 se închid automat, el nu are ce face. Mă uit împrejur, era vara, August, cald, încă era lumină pe cer. Îl întreb “Domnule dar de ce? Ridică și matale bariera puțin ca să putem pleca și noi că mai avem drum lung“, cale de vreo 3 ore până unde eram cazați. “N-am ce să vă fac, trageți pe dreapta aicișa și dormiți în mașină până mâine dimineața la 8 și atunci puteți pleca. Luați de aici niște ceai și fursecuri“. Când am văzut că nu și nu, omul era ferm pe poziție, am început ca un român respectabil să mă vaiet, c-o fi, c-o păți, că prietena e însărcinată, bolnavă (un mare bullshit de altfel) etc, alea alea. După un sfert de oră de parlamentări intense, mustăcind și bolborosind, s-a dus omul la barieră, a făcut o poză la numărul mașinii și a forțat bariera să se ridice nițel, cât să putem trece cu mașina pe acolo. După ce am trecut am oprit, m-am dus la el și l-am întrebat de ce a făcut fotografie la număr. Omul îmi zice: “După ora 20 dacă bariera este forțată se declanșează o alarmă la postul jandarmeriei din primul sat. V-am făcut poză la număr ca să le-o trimit pe mail și să le spun că e o situație specială și nu e nici un pericol“. Am ridicat din umeri, i-am mulțumit și am plecat. După 10km când am ajuns în respectivul sat, jandarmii erau deja în mijlocul drumului și m-au tras pe dreapta. Aveau o foaie printată cu numărul de la mașină, l-au confruntat cu ce aveam eu pe mașină și s-au oferit să ne escorteze până la spital, că deh, prietena e însărcinată. Gen. Prins cu minciuna, m-au trecut fiori reci, le-am zis că nu e așa grav și ne descurcăm noi până acasă. Oamenii insistau. Fuck me zic, am belit-o. După alte îndelungi parlamentări au fost de acord să ne lase să plecăm, dar ne-au lăsat un număr de telefon unde puteam suna de pe drum în cazul în care “însărcinatei” i se face rău până acasă…

Toate astea pentru că am întârziat 1 minut.

1 minut.

Asta înseamnă punctualitate.

Tags: , , , ,

Leave a Reply

UA-36392182-1
Read more:
taxa auto
Taxa auto 2013 – mit sau realitate?

Acum ceva timp ne-am hotărât că este timpul să divorțăm de cele două obiecte pe 4 roți care ne cară...

Close