About the author

Romanian version

… cât de pe scurt se poate …

Eu. Fac parte din categoria dinozaurilor celor care priveau în şcoala generală la un calculator (abia apăruseră compatibilele ZX Spectrum, gen HC85…) ca la o rachetă interplanetară şi se întrebau cam care ar fi rostul lui, din momentul în care cele de buzunar erau mult mai mici şi evident (în mintea mea…) mult mai utile.
Răspunsul l-am aflat când am primit şi eu unul, iar ai mei nu mai pridideau de adus sucuri şi făcut mâncare hoardei de derbedei ce-mi umpleau casa, înarmaţi cu teancuri de casete cu jocuri şi evident, cu nelipsitul casetofon de provenienţă sovietică … Am ştiut atunci că-mi va mânca viaţa …

Apariţia 286-lui dotat cu monitor color şi dischetă în viaţa mea a avut impactul aselenizării americanilor din ’69 (adică wow!!). Din acel moment upgrade-urile mi s-au părut ceva firesc pentru că ăsta era trendul pieţei …
În ziua de azi nu mai poţi face nici o mişcare fără să fii conectat (seen Matrix ?!?). Adică, God damn’it, nu ai net wireless sa poţi sta de oriunde vrei, cât vrei, chiar şi de pe telefonul mobil pe site-uri de socializare, ştiri sau de căutat maşini second-hand ? Atunci n-ai ce căuta in lumea asta crudă …

Şi da, sunt un nostalgic ! Un nostalgic al vremurilor când stăteam toata ziulica afară şi ne jucam, ne murdăream ca porcii, eventual veneam şi cu nişte vânătăi cinstite, nu stăteam cu stresul că pierdem telefonul mobil de ‘şpe milioane, că avem deadline-uri la servici, că n-avem ce pune pe masă, că nu ştiu care nu-i online pe mess sau că nu poţi trece de nush’ce nivel la World Of Worcraft sau NFS sau whatever. Chestii de astea banale …

Pasiunea pentru fotografie am moştenit-o de la tatăl meu, din momentul în care, folosind un Orizont 2000 sau o Smena reuşea să-mi spună povestea unor oameni sau locuri, fără a folosi nici măcar un cuvânt …
Şi ce frumos le zicea …

De atunci, clasic sau digital, am căutat să-mi alimentez această pasiune. De ce ? Pentru că fiecare fotografie are povestea ei. De ce sunt imagini asupra cărora privirea zăboveşte ? Pentru că ochiul este încântat, iar mintea încearcă să întrevadă povestea din spatele ei …

În clipa asta nu mai ştiu din ce generaţie sunt … Prea mulţi ani pentru tinereţe, prea puţină minte pentru un om matur. De fapt nici nu mai ştiu daca sunt cineva. Ceva care umblă sunt sigur. Altceva … mai nimic. Am fost. Am avut. Am făcut totul ca la carte (sau cel puţin m-am străduit …). Am dat examenele la timpul lor. Le-am luat (atunci sau mai târziu…). Muncesc.
Acum fac echilibristică pe firul vieţii.

Treptat, cred că voi scrie lucruri interesante, pentru ca sunt un tip interesant, cu imaginaţie. Cel puţin aşa îmi place să cred …

Leave a Reply

UA-36392182-1