Despre spiritul cetățenesc în scumpa Românie – part 2

Admin | Personals
16 Dec 2012

politiaAșa cum am promis, revin.

Acum câțiva ani a trebuit să ajung la un aeroportul din vestul țării, pentru că de acolo decola avionul spre țările calde. Bun. Am luat-o din Suceava pe ruta Borsec, pentru că la momentul respectiv drumul original prin Bistrița era un bombardament continuu, și făceai pe drum și câte 8 ore. La un moment dat, la vreo 150 de Km de destinație, printr-o localitate uitată de Dumnezeu în munte, duminică seara pe o ploaie infernală, pe la orele 23, evit un TIR care se băgase pe banda mea într-o depășire în defileu și iau o groapă, acoperită bineînțeles de apă, în așa fel încât să nu poți vedea ce e dedesubt.

Ideea e că de la groapa respectivă am reușit să-mi tai ambele cauciucuri de pe partea dreaptă. Evident aveam o singură rezervă. Dar nu-i bai, nu-i așa, trebuie să găsesc vreo vulcanizare în drum să rezolv problema. Ghici ce, nu. Am făcut semne disperate la toată lumea care trecea pe acolo, cine dreaq să oprească la ora aia pentru un biet creștin amărât?

Cu foarte foarte mare grijă am purces la drum, cu maxim 50 km la oră, cu un cauciuc tăiat pe spate și o rezervă pe față. Într-un sătuc de ăsta amărât văd o mașină de poliție, cu un Garcea ce stătea și el la pândă acolo, poate poate prinde ceva. Mă duc țintă la el, îi blochez mașina și mă cobor disperat. Săracul nu știa cum să-și pună mai repede chipiul, să fie oficial. Îi zic problema, îl rog frumos să mă ajute ca mai am cale lungă de bătut. Răspunsul a fost ferm : “Nu se poate domnule, nu am cum să vă ajut”. Scurt. Îi zic “Nene, nu fi absurd, trebuie să facem cumva, dă-mi o roată de-a matale, ți-o plătesc, ți-o dau la schimb pe a mea, o plătesc cât nu face, numai să rezolv problema”. Omul ferm pe poziție “Nu se poate tovarășe, păi ce facem aici, ne furăm căciula singuri ? Nu am cum să vă ajut, mergeți cu Domnul mai departe, eliberați zona”. Nici măcar nu și-a dat cel mai mic interes să ma ajute. După ce l-am blestemat cu tot ce mi-a venit în cap am plecat la fel cum am venit. Adică bou.

Am ajuns la Dej, am tras într-un Peco și m-am pus la o masă de acolo cu 1000 de gânduri în cap. Vine casierul, mă întreabă care-i șmenul, îi explic la om, la care el zice : “Stai brother că frate-miu e la poliție și e și de servici în seara asta, îl sun că aranjăm cumva”. Nu mi-a venit să cred. În 10 min a venit omul cu duba poliției, ne-am salutat, m-a întrebat ce și cum, i-am explicat. Omul zice : “Bă dacă se potriveau roțile de la VW-ul meu îți dădeam fără probleme. Așa stai că fug până la sediu să văd ce găsesc”. Nu mi-a venit să cred, omul total stranger se oferea să mă ajute …

A venit omul după vreo 20 de minute, plin de draci, înjurând toată Poliția Română, de la un cap la altul. Îmi zice : “Bre ce idioți, au lăsat mașinile la sediu și au luat cheile cu ei și nu răspunde niciunul la telefon la ora asta, să-i ia dreaq pe toți, și nici nu mai știu pe alții cu mașină ca a ta. Nu știu ce să mai fac”. Era vreo 3 dimineața.

M-am resemnat, i-am mulțumit oricum pentru ajutor, la care omul îmi zice : “N-ai pentru ce, îmi pare rău că nu am putut să te ajut, nu de asta este făcută Poliția Română ? Dar dacă vrei te escortez eu până la Cluj, ca să nu fie probleme !”. Am zâmbit amar, gândindu-mă la colegul lui care putea să mă ajute, dar nu a făcut-o, l-am refuzat, i-am mulțumit oricum pentru ofertă și am plecat din nou la drum.

Am ajuns la Cluj pe la vreo 6 dimineața, cu roata ferfenițe, janta de aliaj praf și mustind de nervi. Le mulțumesc pe această cale tuturor “binevoitorilor” și le doresc să treacă prin ce am trecut și eu, să vadă cum e să fii cetățean de vază al României.

“Siguranță și protecție”, da ?

Tags: , , , , , ,

Leave a Reply

UA-36392182-1
Read more:
isus
Povești nemuritoare, taximetrist style – part 2

Mergând destul de des cu taxiurile prin București, am realizat că îmi place! E un feeling unic, the guilty pleasure...

Close