Cu cheia la gât

Admin | Personals
17 Jan 2013

cheiaA fost o dată ca niciodată … Au fost anii de tristă amintire. A fost comunismul. A fost o țară mică ce stătea ca un ghimpe în coasta “celor mari”. O țară ce avea o industrie înfloritoare, o agricultură ce rivaliza cu cea a mai marilor surate. Devenise grânarul Europei. Exporta produse industriale în mai toate țările lumii civilizate și necivilizate. Oferea consultanță de specialitate, întrucât specialiștii ei erau printre cei mai bine clasați din lume. Clasa muncitoare chiar muncea.

A fost copilăria. Tânăra generație mergea la școală. Făcea practică în marile uzine ale țării sau pe întinsele ogoare pentru a deveni adevărați specialiști. Le erau spălate creierele încă din fragedă pruncie. Dar copilăreau. Se jucau afară, în locurile de joacă special amenajate. Făceau castele în nisipul special adus acolo prin înalta grijă a primăriei. Se jucau cu soldățeii, mașinuțele, veneau acasă murdari ca niște porci, dar FERICIȚI. Evident, existau cazuri în care băiatul vecinei avea jucării mai frumoase ca ale tale, dar, să ne înțelegem : tata era activist de partid, mama lucra la GOSTAT, copilul știa cum arată o portocală sau o banană și altfel decât în fotografii. O mașină venea și-l ducea dimineața la școală și-l aducea înapoi după-amiaza. Cu toate acestea era PRIETENUL tău. Erai prea mic să înțelegi toate acestea. Normal că îți doreai și tu mai mult. Dar nu se putea. Erai mulțumit și cu ce aveai. Abia așteptai să vină vara ca sa mergi la bunici, la țară. Făceai acolo câte vrute și nevrute, improvizând din nimic o jucărie. A fost generația “cu cheia la gât”.

Au venit anii ’90. Niște “golani” au dat jos regimul comunist. S-au adunat în Capitală, au scandat lozinci anticomuniste, au cântat cântece interzice. Purtau blugi și părul lung. Erau rebeli. Majoritatea au sfârșit prin a fi impușcați de către forțele loiale regimului. Au schimbat o lume întreagă. Li s-au ridicat monumente și poporul își aduce aminte de ei ori de câte ori are ocazia.

A trecut vremea, copii nu se mai joacă cu mașinuțele în fața blocului, joacă NFS pe laptop. Nu mai stau de vorbă seara pe bănci. Vorbesc pe Messenger, FaceBook și alte rețele de socializare cu prietenii. Nu mai bat de trei ori din palme sub geamul iubitei ca să o scoată din casă. O sună de pe SmartPhone-ul cu mii de minute naționale și internaționale. Nu mai merg la film la Casa de Cultură. Downloadează de pe Torenți orice film nou apărut. Merg în Mall la shopping. Nu mai merg pe jos sau cu autobuzul. Merg cu mașina pe care le-a luat-o părinții cadou la aniversarea de 18 ani. Merg la bunici ca sa admire construcția noii vile ce se ridică în spatele casei batrânești sau pentru a supraveghea lucrările de schimbare a tâmplăriei termopan de la ferestre. Merg în vacanță în țări străine. Cheia de la gât a dispărut.

Tot respectul pentru generația “cu cheia la gât”, pentru generația care a știut să profite la maxim de anii tinereții. Pentru cei care nu au fost crescuți în eprubetă, cei cărora nu le-a fost frica sa se joace în noroi, fără frică de bacterii, celor care au fost crescuți cu pelinci aspre din acelea care se spălau și se reutilizau, cei care mergeau la cluburi video underground, unde rulau filme de acțiune cu Jackie Chan, cunoscut pe atunci ca Chici Cian și Bruce Lee, cunoscut ca Brusli, celor care mergeau la grădiniță/școală/liceu în uniformă, neputând să-i deosebești pe cei care au bani de cei care nu.

Unde e cheia acum?

Tags: , , , , , ,

Leave a Reply

UA-36392182-1
Read more:
Ce însemnă să fii corporatist ? – part 2

Îi vezi peste tot. În trafic, în mașini, în mijloacele de transport în comun, perpedes ... Ei sunt o specie...

Close